Iată povestea Festivalului Sarmalelor 2025 de la Salonta, 7 septembrie, spusă cu sufletul pe masă:
Imaginează-ți un prânz de toamnă, când soarele se joacă printre frunzele aurite, iar aerul miroase a pământ ud și a foc de lemne. E ora douăsprezece, și brusc, lumea se adună ca la o chemare veche, tainică. Nu e doar un eveniment, ci un ritual: oala mare de sarmale fierbe pe foc, aburind povești și amintiri.
Sarmalele astea nu sunt doar mâncare – sunt ca ale mamei, cu frunza subțire, umplutura savuroasă și mirosul care te prinde de mână și te duce acasă, chiar dacă ești departe. Și ca să fie și mai autentic, un pahar de pălincă de prune, tras cu înțelepciune, îți încălzește inima, în timp ce higheghele cu goarna îți umplu sufletul de bucurie.
Dar Festivalul Sarmalelor 2025 nu e doar despre gust. E o poveste care a început în 2008, dintr-o dorință simplă, aproape copilărească: să aduci oamenii împreună. Nu oricum, ci în jurul unei mese românești, acolo unde sarmaua e regină, iar tradiția e invitatul de onoare.
Aici, fiecare frunză de varză ascunde o bucură, fiecare bob de mămăligă e un cuvânt de mulțumire, iar fiecare zâmbet e o promisiune: ce e făcut cu dragoste și împreună, rămâne. Așa au visat-o cei care l-au născocit – nu doar o petrecere, ci o sărbătoare a comunității, unde fiecare e binevenit, iar bucuria se împarte ca pâinea caldă.
Și pentru că binele se înmulțește când e dat mai departe, fiecare sarmale e și o mână întinsă. Pe lângă farfuriile pline, oaspeții vor găsi și cafea caldă, servită cu zâmbetul pe buze.
Dar cel mai frumos gest? Cele 2.500 de bilete de tombolă, vândute cu gândul la Ștefan Nicolas Zaha, un copilaș care s-a luptat de la prima clipă cu viața. Un accident vascular la naștere i-a schimbat destinul, dar dragostea oamenilor îi poate schimba șansa. Fiecare bilet cumpărat e o speranță, un pas mai aproape de îngrijirile de care are atât de mare nevoie.
Iar muzica? Aia e sufletul petrecerii. De la ora trei, scena prinde viață: Centrul de Cultură al Județului Bihor deschide balul, urmat de Ansamblul Miorița, care te duce cu gândul la dealuri și la vremuri de demult. Mădălin Dodu și Horga Maria îți vor cânta direct în inimă, iar Ansamblurile Cununița, Floarea Barcăului și Vetre Bihorene te vor face să dansezi, chiar dacă picioarele tale vor să stea locului. Soții Ilea, cu „Pușca și cureaua lată”, îți vor aminti de vremurile bune, iar Corul Avram Iancu și Nuntașii Bihorului te vor face să simți că ești parte din ceva mai mare. Și când Talisman va urca pe scenă, vei înțelege că atmosfera asta nu se descrie – se trăiește.
Așa că, dacă treci pe-acolo, nu veni doar să mănânci. Vino să simți. Sarmalele, muzica, oamenii – toți te așteaptă să scrii împreună încă un capitol din povestea asta frumoasă. Pentru că aici, fiecare mușcătură e o amintire, fiecare melodie e o rugăciune, iar fiecare zâmbet e o promisiune că binele nu se pierde niciodată.
